Drum bun, prieten drag…
Din păcate, acest zbuciumat an 2020 nu se dezminte și mai vine cu o veste tristă, chiar acum la final, când am intrat în ultimul episod al său. Club Atletic Oradea 1910 anunță, cu tristețe și lacrimi în ochi, că a venit momentul să ne luăm rămas bun de la unul dintre cei mai de seamă colaboratori ai noștri, dl. Magyari Imre Győző.
Dl. Magyari a fost omul care a dat, încă de la început, spirit acestui proiect, dar și omul care a creat cea mai importantă punte de legătură între perioada istorică a CAO și perioada actuală, de după renașterea din 2017. Majoritatea l-ați cunoscut pentru prima dată chiar în vara lui 2017, când a venit la meciul cu Inter Aștileu, primul de la reînființare, pentru a ne face o surpriză măgulitoare, un fanion original cu CAO/NAC din 1939, oferindu-ne astfel nu doar o bucată de pânză, ce o bucată din spiritul de învingători al înaintașilor și o bucată din trecutul glorios, cumva semnând o primă legătură a prezentului cu trecutul.
Inginer de profesie, acesta a fost un împătimit colecționar de articole sportive, multe dintre ele mărturii ale unui fotbal orădean emblematic, altele, valori ale fotbalului internațional. De la momentul meciul cu Inter Aștileu și până în prezent, munca sa a continuat neîntrerupt, fiind cel care a facilitat intrarea în posesia noastră a mai multor articole vechi, elemente de o valoare inestimabilă ce vor fi folosite pentru viitorul muzeu al Club Atletic Oradea. Un pasionat de sport, dl. Magyari a practicat în tinerețe tenisul de masă cu destul de mult succes, vitrina sa expunând o serie impresionantă de trofee personale, obținute la diverse turnee, începând cu cele zonale sau regionale, și terminând cu cele naționale.
Totuși fotbalul a fost marea sa pasiune, acesta fiind toată viața un apropiat al fotbalului jucat pe malurile Crișului Repede, încă de mic copil, astfel poveștile sale cu legendele CAO vor rămâne nemuritoare în sufletele celor care le-au auzit și le-au savurat, cuvânt cu cuvânt. În vara acestui an, dl. Magyari a fost invitatul special al clubului nostru în deplasarea de la Târgu Mureș, unde a avut loc regăsirea emoționantă dintre CAO (prin conducerea actuală), dl. Magyari și dl. Gheorghe Barcu, fost jucător al Progresului Oradea în anii 1950.
Pe lângă CAO, dl. Magyari a mai avut o echipă ce-l făcea să tresară de emoție, e vorba de Vasas Budapesta, iar pentru vara acestui an, clubul nostru plănuise cu ceva timp înainte o surpriză, un amical de suflet între Vasas și CAO, din păcate condițiile speciale ale acestui aiuritor 2020 au făcut imposibil acest fapt. În momentul de față nu putem decât să fim și mai mâhniți de ratarea respectivului eveniment, dar clubul nostru va încerca pe viitor (când situația va permite) să organizeze acest amical, chiar dacă acum, iată, va avea cel mult un caracter de omagiu.
În aceste clipe, nu putem decât să fim convinși că dl. Magyari ne va privi și încuraja din ceruri, alături de legendara familie de îngeri „alb-verzi”. Rămas bun prieten drag, familia Club Atletic Oradea îți va fi veșnic recunoscătoare, Dumnezeu să te odihnească în pace!
Gyászjelentés! Jó utat, drága barátunk…
Sajnálatos módon, a 2020-as év nem hazudtolja meg önmagát és így a végére, még egy szomorú hírt tartogatott.
A Nagyváradi Atlétika Club, szomorúan és könnyes szemekkel tudatja, hogy a mai napon, végső búcsút kell vennünk szeretett társunktól, Magyari Imre Győzőtől.
Magyari Imre volt az aki, már a csapatunk újra alakulásának a kezdetétől fogva mellettünk állt, és az Ő segítségével sikerült összekötni a múltat a jelennel. Sokan közületek 2017 nyarán ismertétek meg, mikor az Inter Astileu elleni első bajnoki mérkőzésen, átadott egy 1939-es eredeti CAO/NAC zászlót, ily módon nem csak egy zászlót adott nekünk, hanem egy darabot az elődeink győztes szelleméből és a dicsőséges múltból.
Szakmája szerint mérnők volt. Híres sportgyűjtőként ismerték sokan, a futball nagy szerelmese, sportérme gyűjteménye világhírű volt. Segítségével sikerült klubunk tulajdonába visszakerüljenek felbecsülhetetlen értékű érmék, trófeák, makettek és más tárgyak. Ezek az új városi stadion futballmúzeumában kerülnek kiállításra.
Fiatal korában versenyszerűen asztaliteniszezett. Területi és országos versenyek többszörös győztese volt.
Mégis a futball volt a nagy szerelme. A Pece parti Párizs futballcsapatairól megszámlálhatatlan történetet osztott meg velünk és ezeket az emlékeket senki nem veheti el tőlünk.
A nyár folyamán klubunk meghívására Marosvásárhelyre látogatott, ahol 60 év után, újból találkozott régi cimborájával, az ötvenes évek Váradi Haladás (Progresul) játékosával, Gheorghe Barcuval.
A Nagyváradi Atlétikai Club mellett, volt egy gyerekkori szerelme, a Budapesti Vasas. Édesapja is Vasas szurkoló volt. Több ezer darabos érmegyűjteményének első darabja, egy édesapjától kapott Vasas érme volt. Klubunk a nyár folyamán egyeztetett a Vasassal, egy barátságos mérkőzés megrendezésével kapcsolatban, de sajnos a járványügyi helyzet miatt, ez meghiúsult. Sajnos nem sikerült meglepjük Imi bácsit ezzel a mérkőzéssel, ezért marad, hogy az emlékére utólag kerüljön megrendezésre.
Teljes meggyőződésünk, hogy ezek után is Imi bácsi buzdít minket az égből, a “zöld-fehér” angyalok legendás családjával együtt. Viszlát, kedves barátom, a NAC család örökké hálás lesz neked, Isten nyugtasson békében!
💚Forza CAO! Renaștem împreună! 110 ani❤️
@FOTO CAO 1910
Adauga comentariu