Dragi suporteri, simpatizanți sau simpli microbiști, iată-ne la final de 2020 fotbalistic, un an complicat din prea multe puncte de vedere, dar în același timp unul istoric și totodată memorabil pentru Club Atletic Oradea. 2020 va rămâne peste timp un punct de referință în istoria lungă și zbuciumată a clubului nostru, va rămâne drept momentul revenirii în diviziile naționale, momentul în care CAO „a scos capul în lume”, după 57 de ani lungi și grei de absență.
Orientându-ne acum atenția spre prima parte a anului, ne aducem aminte cum băieții noștri au început pregătirile plini de speranță și mai motivați ca niciodată pentru un retur perfect în Liga a 4-a Bihor, respectiv o promovare ce ar fi desăvârșit o muncă asiduă de aproape 3 ani, la acea vreme. Mercato-ul de iarnă a adus o serie de meciuri reușite, memorabilă rămânând victoria obținută en-fanfare (4–0) pe terenul liderului din Liga a 3-a maghiară, Füzesgyarmat.
Din păcate, planurile au fost stricate de un lucru neprevăzut, un virus ce avea să pună stăpânire pe întreaga planetă. COVID-19 a destabilizat economia lumii, viața socială a oamenilor, a restrâns libertatea de mișcare și a dus sisteme medicale în colaps, astfel că într-un mod implacabil, avea să fie pus lacătul și pe activitatea fotbalistică. Primăvara anului curent s-a scurs rapid și destul de neproductiv, nivelul de pregătire al echipei suferind daune majore, în ciuda încercărilor noastre temerare (am zice) de a crea un program de antrenament individual și de la distanță, desfășurat sub supravegherea atentă a staff-ului tehnic.
Apoi, pe 25 mai 2020 s-au împlinit 110 ani de la momentul înființării clubului nostru, și chiar dacă nu am putut sărbători așa cum ne-am fi dorit, s-au făcut eforturi susținute pentru a regăsi o bună parte din istoria pierdută a fotbalului orădean, printre care poze rare de arhivă, medalii, trofee sau pur și simplu povești nemuritoare legate de CAO. Pe această cale îi mulțumim din suflet dlui. Imre Magyari, care din păcate a trecut recent în neființă, lăsând un mare gol în familia CAO. În timpul căutării noastre susținute am avut onoarea să întâlnim legende ale clubului, precum Árpád Szűcs sau Gheorghe Barcu. Astfel, treptat a prins viață mini-seria aniversară „CAO 110 ani”, pe care o puteți regăsi oricând pe site-ul nostru, la categoria istoric sau dând click direct (AICI).
Și totuși vara a venit, iar în lipsa unui retur de campionat, CAO a fost declarată campioană județeană și trimisă la barajul de promovare. Lumea a început să se adapteze noii problematici internaționale, astfel că băieții noștri au revenit treptat la pregătire, prima dată mai timid, iar mai apoi în grupuri restrânse, după cum prevedea regulamentul, încet, încet intrându-se într-un ritm de pregătire destul de aproape de normal, pe măsură ce protocoalele medicale sufereau actualizări și permiteau acest lucru.
Veștile interesante însă abia soseau, barajul de promovare se transformase oarecum subit și în contextul pandemiei de COVID-19 într-o veritabilă grupă a „focului”. În această competiție aveau să se dueleze Bihorul, Satu Mare și Clujul, cam cele mai puternice divizii județene din partea de Nord-Vest a țării. Acestea au fost programate la Zalău, pentru trei dueluri de tipul „cuțitele pe masă”, și totul pentru un loc (maxim două) sub soarele călduț al Ligii a 3-a.
Perioada barajului a fost de departe cea mai zbuciumată, cea mai intensă și cea mai complicată, caruselul emoțional existent la momentul disputării acestuia fiind de-a dreptul copleșitor. Competiția a debutat dezastruos, cu un meci de uitat și pus în arhiva dosarelor X, în special datorită unui arbitraj ce ne-a adus dezavantaje vizibile, chiar și pe tabela de marcaj. Centralul Mircea Ardelean a frânt fără milă aripile tinerei noastre echipe, în ochii căreia licărea însă, mai puternic ca niciodată, șansa succesului și a renașterii legendarului Club Atletic din Oradea. Partida următoare, cu Someșul Dej, a reunit însă toate energiile acumulate în timp, de la munca zilnică și asiduă a fotbaliștilor noștri, la dorința lor de afirmare, de la bucuriile victoriilor, la frustrările înfrângerilor, iar sub vraja focului din privirile lor și imboldul legendelor ce ne priveau din ceruri, urmașii lui Bodola, Spielmann, Stibinger, Barátky, Petschovschi, Juhász, Lóránt, Kovács I sau Váczi au făcut un meci istoric. CAO a prins un loc cu potențial de promovare și o alură de pasăre Phoenix cum nu mai văzuserăm majoritatea dintre noi, totul sub ochii inimoasei galerii venite tocmai de la Oradea, în condiții pandemice, pentru a-și susține favoriții, până la final.
A urmat o perioadă confuză, perioada „visurilor unor nopți de vară” după cum i-am spus noi, în care pentru aproape două săptămâni ne-am plimbat între diviziile trei și patru, datorită unui regulament de promovare probabil unic în lume, numărul de cartonașe primând peste cel al golurilor. Într-un final s-a terminat cu bine, deși așteptarea a fost agonizantă, minunea se întâmplase, „atleticii” erau din nou pe firmamentul competițiilor organizate de FRF, după mai bine de jumătate de secol.
Pentru a ataca primul sezon de Liga a 3-a, din istoria mai veche (sau mai nouă) a clubului nostru, s-a mers pe politica deja expusă, încă de la începuturile proiectului, accentul pus pe tinerii orădeni și bihoreni, bineînțeles ajutați de câțiva jucători pe cât de experimentați, pe atât de sufletiști, dar mai ales la fel de orădeni și la fel de bihoreni.
Sezonul de toamnă a început mai timid, cu două înfrângeri și două egaluri, ce-i drept în fața unor adversari cu destul ștaif, printre care Zalău, Baia Mare sau Bistrița. Mulți microbiști, zeloși din fire, și probabil mai puțini încrezători în priceperea noastră, s-au grăbit să ne cânte prohodul, să ne înfiereze pe toți pentru lipsa de pregătire, de la conducere, la staff tehnic și până la jucători. Ceea ce nu înțelegeau ei însă, era că proiectul CAO e un pic altfel față de ce s-a văzut prin fotbalul orădean și bihorean în ultimii 30 de ani. Seriozitatea financiară, profesionalismul staff-ului tehnic, forța și talentul grupului de jucători erau atuurile noastre, astfel că ne-am văzut de treabă, iar echipa criticată la sânge a început să calce tot în picioare, victorii pe linie, au căzut pe rând Șomcuta Mare, Sânmartinul, Dejul, Luceafărul, redută după redută, astfel acest grup fantastic terminând sezonul de toamnă pe poziția a 3-a, din postura de cea mai în formă echipă și băgând spaima în liderul seriei, SCM Zalău.
Acum, la final de an fotbalistic 2020, dorim să vă transmitem tuturor celor care sunteți alături de noi, că proiectul CAO va continua indiferent de piedicile ce pot apărea, iar noi, ne vom asigura că acesta va crește organic și sănătos, pentru ca în final să ajungă acolo unde îi este locul, în vârful piramidei fotbalistice românești. În acest an complicat, parcursul frumos și meritoriu al CAO s-a datorat în special jucătorilor și staff-ului tehnic, care au desfășurat o muncă profesionistă, riguroasă, asiduă; apoi conducerii executive, care a încercat mereu, prin echipa condusă de dl. președinte Florin Mal, să asigure tot necesarul unei pregătiri zilnice cât mai aproape de nivelul necesar performaței.
În spatele jucătorilor și a celor două staff-uri s-au aflat cei care au fost convinși de seriozitatea și importanța proiectului CAO – Club Atletic Oradea, oferindu-și sprijinul financiar, unul dintre pilonii absoluți necesari în dezvoltarea oricărui club de fotbal sănătos. Asociații CAO, fie pe latură publică (Primăria Municipiului Oradea și APTOR, prin reprezentanții lor, domnii Eduard Florea și Mihai Jurcă), fie pe latură privată (Oradea Renaștem Împreună, prin prezența unui om cu ștate vechi în CAO, dl Marcel Boldiș) au susținut pe tot parcursul acestui tumultuos an, activitatea celui mai prestigios club de fotbal ce a evoluat vreodată pe malurile Crișului Repede, iar pentru asta nu putem decât să fim profund recunoscători. De asemenea, a fost reînnoit protocolul de colaborare cu CSM Oradea, dl. președinte Șerban Sere arătându-și sprijinul față de proiectul CAO, astfel împreună ne propunem ca și pe viitor să promovăm cât mai mulți tineri de perspectivă de pe plaiurile Bihorului.
La final, dar nu în ultimul rând, vrem să vă mulțumim dumneavoastră, stimați suporteri sau simpli simpatizanți, pentru că ne-ați fost aproape, chiar și de la distanță. Sperăm ca în anul ce vine să ne putem revedea sănătoși pe stadion, pentru ai susține pe ai noștri băieți, până la capăt.
PARTENERI
SPONSORI
💚Forza CAO! Renaștem împreună! 110 ani❤️
@FOTO CAO 1910, Colorache, Dan Buia|Suporter.img, crisana.ro, sportulsalajean.ro, CS Progresul Șomcuta Mare bihon.ro, digi24.ro
Adauga comentariu